În articolul de mai jos găsești scurte considerații despre obiectele de inventar și mijloacele fixe, aspecte care se aplică și contabilității în partidă simplă ținută de avocați.
Pe scurt:
- obiectele de inventar sunt bunuri cu o durată de funcționare mai mică de un an;
- mijloacele fixe sunt utilizate pentru o perioadă mai mare de un an;
- obiectele de inventar sunt cele care au o valoare individuală mai mica de 2500 lei și nu se amortizează;
- mijloacele fixe sunt cele care au o valoare individuală mai mare de 2500 lei și se amortizează;
- cheltuielile cu obiectele de inventar afectează direct profitul societatii;
- chetuielile cu mijloacele fixe sunt înregistrate eșalonat în contabilitate, ceea ce nu afectează direct și imediat profitul societății;
- amortizarea mijloacelor fixe se va inregistra în contabilitate (în registrul de amortizare) în luna următoare celei în care s-a realizat achiziția.
Obiectele de inventar sunt bunuri (active circulante) care au o durată de funcționare mai mică de un an. Acestea sunt recunoscute în contabilitate drept o cheltuială totală în momentul achiziției și dării în funcțiune și nu este nevoie să se calculeze amortizare.
Mijlocul fix, prin definiția redată la art. 28 alin. (2) Cod fiscal, este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
- a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat terților sau în scopuri administrative;
- b) are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin H.G. nr. 276/2013 la data intrării în patrimoniul contribuabilului, respectiv suma de 2500 lei;
- c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Potrivit Ordinului nr. 1802/2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, un mijloc fix trebuie amortizat pe o durată estimată de viață, mai exact pe o perioadă în care respectivul bun functionează în parametrii optimi pentru a putea fi utilizat de către societate.
Durata de funcționare este determinată conform prevederilor H.G. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
Astfel că, societatea poate să aleagă în functie de mijlocul fix pe care îl deține, un anumit număr de ani de amortizare din intervalul stabilit în acest catalog.
De exemplu, o societate achizitioneaza obiecte de inventar (laptop-uri), valoarea acestora fiind sub plafonul de 2500 lei/bucata, valoare minimă de intrare în cazul achizițiilor de mijloace fixe, conform art.1 alin. (1) din H.G. 276/2013 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Societatea poate să înregistreze laptop-urile ca și obiecte de inventar, deci să le înregistreze ca și cheltuială totală în luna achiziției, dar și să amortizeze laptop-urile pe o perioada de 12 luni ori 2-4 ani, de exemplu, la fel ca și orice alt activ care depășește plafonul de 2500 lei.
Prin calcularea cheltuielii cu amortizarea pe o perioadă de 3 ani, de exemplu, societatea mărește baza de impozitare a profitului, dar cu respectarea prevederilor art. 28 alin. (21) Cod fiscal: in cazul unei imobilizari corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor art. 28.
Astfel, pentru un bun în valoare de 3000 lei, cu durata de viață stabilită la 3 ani, se recunoaște liniar în fiecare lună o cotă parte din valoarea de intrare pe cheltuială, până când întreaga valoare a bunului este trecută pe cheltuială.
Deci, se împarte valoarea laptopului (3000 lei) la 3 ani*12 luni = 36 luni si se obtine o amortizare lunară de 83,33 lei.
Lunar, timp de 3 ani, se va înregistra această cheltuială în contabilitate, iar data de la care se calculează este luna următoare punerii în funcțiune.
Așadar, pentru mijloacele fixe, spre deosebire de obiectele de inventar, in fiecare lună se calculează și se îregistrează amortizarea bunului respectiv.
Nu orice mijloc fix se amortizează. Excepție fac acele mijloace fixe care nu își pierd valoarea în timp din cauza folosirii, așa cum sunt terenurile (inclusiv cele împădurite), lacurile, operele de artă sau locuințele de protocol, etc, conform art. 28, alin. 4 Cod Fiscal.
În schimb, reprezintă, de exemplu, active amortizabile (art. 28, alin. 3 Cod Fiscal):
- amenajările de terenuri;
- investițiile efectuate la mijloacele fixe cu chirie;
- investițiile efectuate la mijloace fixe existente cu scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali
- investițiile efectuate pentru organizarea și desfășurarea învățământului profesional și tehnic
Ana Maria Alexandru